rîs
rîs
[AF, TS]
-
s.m.
bot.com.
plante origjinarie de Asie sudorientâl, che e cres ben tes zonis umidis e che e prodûs grans une vore impuartants pe alimentazion, lat. sient. Oryza sativa:
un timp jera una de lis nestris ricjecis chê fila di praderiis che circondavin Aquileia. Cumò no cjataiso plui chei biei pascui: il rîs, la blava e la vît, nus jan usurpât i miôrs (Federigo Comelli, Il me paîs)
-
s.m.
alim.
gran produsût de plante Oryza sativa:
savê ben dosâ la cuantitât dai rîs e dai sesarons (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
-
preparazion gastronomiche fate cun chei grans:
rîs cun tante di luianie, / les di cjar e di cjapon / umit, rost e del vin bon: / chest al ere il lôr gustâ (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1821)
Proverbis:
- i rîs a nassin ta la aghe, e àn di inneâsi tal vin
- i rîs a son la mignestre plui buine e la plui triste
- i rîs par che a sedin bogns a àn di valê un solt dal un