rîs  rîs  [AF, TS]

  1. s.m. bot.com. plante origjinarie de Asie sudorientâl, che e cres ben tes zonis umidis e che e prodûs grans une vore impuartants pe alimentazion, lat. sient. Oryza sativaun timp jera una de lis nestris ricjecis chê fila di praderiis che circondavin Aquileia. Cumò no cjataiso plui chei biei pascui: il rîs, la blava e la vît, nus jan usurpât i miôrs (Federigo Comelli, Il me paîs)
  2. s.m. alim. gran produsût de plante Oryza sativasavê ben dosâ la cuantitât dai rîs e dai sesarons (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    1. preparazion gastronomiche fate cun chei gransrîs cun tante di luianie, / les di cjar e di cjapon / umit, rost e del vin bon: / chest al ere il lôr gustâ (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1821)
Proverbis:
  • i rîs a nassin ta la aghe, e àn di inneâsi tal vin
  • i rîs a son la mignestre plui buine e la plui triste
  • i rîs par che a sedin bogns a àn di valê un solt dal un