rîs  rîs  [AF, TS]

  1. s.m. bot.com. plante origjinarie de Asie sudorientâl, che e cres ben tes zonis umidis e che e prodûs grans une vore impuartants pe alimentazion, lat. sient. Oryza sativa:  un timp jera una de lis nestris ricjecis chê fila di praderiis che circondavin Aquileia. Cumò no cjataiso plui chei biei pascui: il rîs, la blava e la vît, nus jan usurpât i miôrs (Federigo Comelli, Il me paîs)
  2. s.m. alim. gran produsût de plante Oryza sativa:  savê ben dosâ la cuantitât dai rîs e dai sesarons (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    1. preparazion gastronomiche fate cun chei grans:  rîs cun tante di luianie, / les di cjar e di cjapon / umit, rost e del vin bon: / chest al ere il lôr gustâ (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1821)
Proverbis:
  • i rîs a nassin ta la aghe, e àn di inneâsi tal vin
  • i rîs a son la mignestre plui buine e la plui triste
  • i rîs par che a sedin bogns a àn di valê un solt dal un
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl