puntine /-ì-/ pun|ti|ne [CO, TS]
-
s.f.
artes.
tecniche e vore di decorazion cun fîi, cun grops e zîrs tacâts tra di lôr in ordin gjeometric:
Nita e à za pront tal casson l'aventari dut galis e puntinis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
une biele mude gnove, cuntune cotule sot che e veve la puntine alte une cuarte, e dute ricamade a man (Nin dai Nadâi, Puntinis)
Var. pontine