puartebandiere 
          /-iè-/ 
      puar|te|ban|die|re 
      [CO]
      
        
        - 
s.m.
cui che al puarte la bandiere di un grup militâr o civîl: 
Marc di Morùs, ultin puartebandiere dal Friûl patriarcjâl (Redazion La Patrie dal Friûl, Une Academie... tal Ateneu)
Sin. standardîr
, alfîr
 
        
        - 
s.m.
(fig.)
cui che al difint o al promôf o al rapresente in maniere fidade une cause, une idee, un valôr e v.i.: 
o pensi che Luca [Manfè] al sedi un bon puartebandiere de cusine e de culture furlane intal mont (Natascia Gargano, Luca Manfè e il frico che al à concuistade la Americhe)
Sin. paladin
, alfîr