provincialisim /-lì-/ pro|vin|ci|a|li|sim [CO]
- s.m. maniere di pensâ, di interpretâ la realtât, di fâ di cui che al è limitât e indaûr di un pont di viste socioeconomic e culturâl: un popul che forsi plui di ogni altri al à cognossût altris popui, al à lavorât in altris tiaris, al à frecuentât altris culturis, al à imparât lenghis (altri che provincialisim, altri che cjampanilisim) (Riedo Pup, Pal furlan nancje un carantan)
 - s.m. maniere di pensâ, di interpretâ la realtât, di fâ di cui che al cîr di compensâ il so sens di margjinalitât fasint riferiment o simiotant fûr di lûc i modei di chei che al calcole centris impuartants: cirî simpri cualchi derivazion o parintât e lidrîs taliane o magari todescje, par no ameti la esistence di une nestre muse artistiche. Un provincialisim stupit, oltri che ignorant (Antoni Beline, Une arcje clamade Friûl)