primât1  pri|mât  [AF]

  1. s.m. il jessi il prin a pet di altris intune cierte ativitât o intun setôrsolitis bufulis sul primât talian e su la barbaritât di ducj chei altris umign (Josef Marchet, Scuele incurabil)
    Sin. supremazie , superioritât
    1. [TS] ecl. superioritât di Pieri su chei altris apuestui e dal pape di Rome, calcolât so erêt, su chei altris vescui[il pape] al è presonîr de sô ossession dal primât, che i impedìs di metisi in strade cun ducj i oms viers la veretât assolude che e je plui in là di ducj (Antoni Beline, Liberâ il pape)
  2. s.m. il miôr risultât otignût intune specialitât sportivemiorâ il primât european dai cent metris
    Sin. record
    1. risultât massim in cualsisei ativitât, no dome tal sport, ancje otignût dome par promozion o dimostrazionil primât dal frico plui grant, chel di 61 metris e 40 centimetris che tal Otubar dal 2016 al cuvierzè cui siei 480 chilos dut il puint dal Diaul di Cividât (Serena Fogolini, Il frico ae concuiste de Americhe)