prefet  /-èt/  pre|fet  [AF, TS]

  1. s.m. dir. funzionari dal ministeri dai internis che al rapresente il guvier intune provincie"Come president de sezion o soi stât nomenât dal prefet a rapresentâlu e a sostituîlu te presidence de comission […]" (Pieri Somede dai Marcs, La veretât e va ben simpri dite); i prefets a mandarin la proibizion a dutis lis stampariis di publicâ ancje une sole rie di furlan e sepi Diu ce vitis che e à fat la Filologjiche a molâ fûr, tra nûi di incens al "vuidadôr", chel fregul di "Strolic" (Josef Marchet, La nestre lenghe)
  2. s.m. stor. in Rome antighe, funzionari che al faseve plui funzions su deleghe dal princip o di un magjistrât
    1. in Rome antighe, funzionari dal ordin senatori metût dal imperadôr par garantî l'ordin in citât
    2. massime te Ete di Mieç, in gjenar specificât di un adietîf, funzionari che al tignive uficis o al veve incarghis particolârs
  3. s.m. ecl. ognidun dai gardenâi che te curie romane a tegnin une congregazion o altri ufici, massime cerimoniâl o judiziarila Congregazion dal Cult, a firme dal gardenâl prefet Jorge Arturo Medina Estévez, e veve firmât il Lezionari furlan (Antoni Beline, Une lum pal nestri troi)