predêl  pre|dêl  [CO]

  1. s.m. (var.) viôt prudêl e i nemâi ducj a tirâlu, / sot il jôf, e intal predêl (Florendo Mariuzza, L'Istât); tacade cul liôf o liovet tal tamon o tal predêl, la vacje e à strissinade la fadie di lavorâ la tiere fin dopo la ultime vuere (Ivano Urli, Storie di un secul di vacjis)