pragmatic
/-mà-/
prag|ma|tic
[CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al va daûr de maniere plui svelte e eficiente par otignî un risultât:
o varessin di prontâsi e di capî che dâ acet in maniere struturade a cheste int nol è un at di debilece boniste, ma al è anzit une forme di realisim. E i furlans, che a son int pragmatiche, a varessin di capîlu ben (Walter Tomada, Une vie furlane par frontâ la imigrazion)
-
adi.
ling.
che al à a ce fâ cui ûs e cui efiets dai segns:
i aspiets semantics, chei pragmatics, chei morfosintatics e chei fonologjics integrâts (Alessandra Burelli, Il furlan te scuele de autonomie)