pradarie  /-ì-/  pra|da|ri|e  [CO]

  1. s.f. estension ben largje di prâts, di terens cun jerbe salvadie, cence arbuichê campagne infinide che si inflapive insom te fumatice di un Atom scunît, tes pradariis dilunc sù pe Bariglarie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); tant che un vilût resint, verde, vualive, / si piardeve lontan la pradarie (Zaneto Del Puppo, La Pâs)
    Cfr. marsure , magrêt