pradarie  /-ì-/  pra|da|ri|e  [CO]

  1. s.f. estension ben largje di prâts, di terens cun jerbe salvadie, cence arbui:  chê campagne infinide che si inflapive insom te fumatice di un Atom scunît, tes pradariis dilunc sù pe Bariglarie (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); tant che un vilût resint, verde, vualive, / si piardeve lontan la pradarie (Zaneto Del Puppo, La Pâs)
    Cfr. marsure , magrêt
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl