portinarie2  /-à-/  por|ti|na|ri|e  [CO]

  1. s.f. femine che di mistîr e sta te jentrade di un edifici, dispès intun ambient specific, controlant e in câs indreçant cui che al jentree ven fûr le muinie portinarie e i fâs: "Scampa, picola, scampa, che qua xe pien de todeschi!" (Claudia Pastorutti, cit. in Omaggio civico friulano al "Leone di Palmanova": mons. Giuseppe Merlino)
    Sin. portiere , portoniere