pilote1 /-ò-/ pi|lo|te [CO, TS]
- s.m. mar. marinâr che al mene une nâf ancje cence jessi il comandant: un bon pilota, risolût e fuart / che ilês cu la sô nâf l'è entrât nel puart (Zuan Luîs Filli, Almanac di Guriza par l'an comun 1857)
- s.m. aer. cui che al mene un avion, un elicotar o un altri velivul: "Eco la grande Russie! Eco... Moscje! Il Cremlin! Siôr pilote: che mi discjarii sui cops dal Cremlin!" (Guido Michelutti, I siums di 'Sefut); al jere un pilote inglês che i todescs i vevin butât jù l'avion (Sandri Di Suald, La gjandusse)
- s.m. autom., sport cui che al mene une machine o un altri veicul di competizion: cu la Ferrari, il pilote austriac [Niki Lauda] al à cjapât di gnûf il titul di campion dal mont l'an subit daspò [1977] (Janez Erat, La Austrie e je tornade in pole position)
- s.m., s.m.inv. in funz. di adi.inv., di alc, che al fâs di vuide, di riferiment, di model sperimentâl par altris elements, iniziativis de stesse sorte: [Daniela Zorzini] e fâs teatri pai fruts e pai fantats, tignint laboratoris cun spetacui finâi in diviersis scuelis de Regjon, in particolâr te scuele elementâr di Puçui (progjet pilote in Italie) (Bepi Agostinis, Storie e cronistorie dal teatri in Friûl)