pigne2
pi|gne
[CO]
-
s.f.
imprest par bati il cjapiel dal lat e fâ la spongje:
Nita no jere buine di menâ la pigne, no jere buine di butâ la spuele (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
il burlâ bas de pigne come un avon cuiet, si spandeve li ator (Maria Forte, La rive di Sant Pieri)
Var. pegne
-
cuantitât di spongje fate intune volte cun chel imprest:
a tignivin a passi par cualchi mês ad an mo une bestie mo une altre di cualchidun dal paîs, di mût che cualchi scudiele di lat, cualchi pigne di spongje e cualchi bocon di formadi a jessevin (Meni Ucel, La vacje)