pescje  /pè-/  pes|cje  [AF]

  1. s.f. ativitât di cirî e cjapâ pes o altris animâi di aghe, par mangjâju, par vendiju o ancje dome par divertimental leve a pescje e a cjace, par puartâ a cjase alc di bon di tocjâ cu la polente (Cristina Noacco, Faliscjis); "Cuant che il pes al jentre, - mi spieghin - al cîr di scjampâ, al môf la rêt e i suros. Cussì i suros a fasin capî cemût che e va la pescje (Sante Tracogna, Cjalçutis celestis)
  2. s.f. cuantitâts di pes, o di altris animâi di aghe, cjapâtsune pescje bondante
    Sin. pescjade1
  3. s.f. imprest o struture che a coventin par cjapâ pes o altris animâi di aghepuartarin i cogois ne la barcja, e si meterin in via par lâ jù a plantâ sù lis pescjis (Federigo Comelli, Il me paîs)
  4. s.f. gjenar di lotarie, in gjenar fate par beneficence o part tirâ sù cualchi finanziament, li che si comprin biliets cuntun numar che al pues corispuindi a un premiin place al jere il breâr pes funzions e pe musiche e, subit in bande, il baracon pe pescje (Antoni Beline, Pre Pitin); chei di Sant Pieri, cu la latarie, cun cualchi pescje il dì de lôr sagre, cul menâ dongje materiâl e cul lavorâ di bessôi, a son rivâts a meti in pîts un fabricât che al pâr un bombon (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)