penacjin1
/-ìn/
pe|na|cjin
[CO, TS]
-
s.m.
sport
mieze bale di sûr o di altri materiâl lizêr cun tacade une coronute di plumis, in câs ancje artificiâls, o une struture cu la stesse funzion, par zuiâ cu lis rachetis:
mandâ sù il penacjin plui voltis cence fâlu colâ par tiere (Sandro Fabello, Il barat in palestre)
-
sport che si somee cul tenis, zuiât cun chê mieze sfere e cun rachetis lizeris e une rêt plui alte:
Polifemo in zardin, / che al zuie cun Golie di penacjin (Pieri Çorut, Lis gloriis di Tambûr - Tamburade II)