passarin2  /-ìn/  pa|ssa|rin  [CO, TS]

  1. s.m. arm. tes armis di fûc personâls, piçule jeve che si tire cul dêt par traiuna grant sbarlufada si cjapa ancja intal câs, cuant che sbarant, si da un grant tiron al passarin, cul cuâl tîr si alça via il fusîl de la spala (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
    Sin. scatarel