pariâ  pa|ri|â  [BF]

  1. v.tr. fâ che doi o plui elements a sedin compagns, che a sedin a pâr, o fâ alc che al è a pâr cun alc altrise la frute no fos stade tant biele, le varès sbilfade cui voi. Ma no podevi pariâ la intensitât dai siei voglons clârs (Sergio Cecotti, Il President)
    Var. pareâ
  2. v.tr. cumbinâ in pârs, in cubiis
    Sin. cubiâ
  3. v.tr. (var.) scometi, viôt piriâ o parii ce che tu ûs che al ere lui (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)