nuvice
/-ì-/
nu|vi|ce
[AF]
-
s.f.
femine che si maride, considerade inte dì des sôs gnocis, o ancje pôc prime o pôc dopo di maridâsi:
Anute e jentrarà là dai Sepulcris cul vistît di nuvice di sô done mari (Arturo Feruglio, I stivâi di Zuan Batiste);
e àn balât, e àn bevût, e vuê di matine, invece di lâ a polsâ, e son vignûts a fâ un cjant sot il balcon de nuvice par saludâle (Catarine Percude, Il voli di chest mont)
Sin. spose
, sposine
Var. novice
Proverbis:
- a volê contentâ une nuvice e ven la stice
- une nuviçute co a va a marît cu la bocje e vai e cul cûr e rît