mumie  /mù-/  mu|mi|e  [CO]

  1. s.f. cadavar imbalsamât, soredut dal Egjit antîclis mumiis di Ramses secont e Ramses tierç (Alessandro Vrech, La gnot dai mostros)
  2. s.f. cadavar secjât e conservât par vie di cundizions climatichis particolârsi vençonàs a vignirin a ricevilu cul balduchin fin fûr des puartis, e lu menarin di strade a viodi lis mumiis (Luigi Gortani, Sant Martin)
  3. s.f. (fig.) persone viele e secje secje"Puare mumie, ce pratindistu di butâ jù tu chest arbul?" si fevele ad alte vôs il vecjo (Zuan Morsan, Il rôl); lôr no lu varessin cjolt nancje se al fos stât di aur. «Brut, sidrât: une mumie» (Meni Ucel, Fruçons)
    Sin. cariatide , carampan
  4. s.f. (fig.) persone cuntune mentalitât passadeo vevi imparât a latinâ un pôc in glesie e un pôc tune scuele di mumiis e di fîs di avocats e di miedeats (Checo Tam, Sense)
  5. s.f. (fig.) persone ferme, cidine e suturne
    Sin. mumiot