moralitât  mo|ra|li|tât  [CO]

  1. s.f. rispiet des normis morâls, conformitât cui valôrs morâise [il popul] al impare a fâ di bessôl il so interès in forme costrutive, tal so piçul, dentri i confins dal so paîs e de sô regjon: alore la cussience, la responsabilitât e la serietât si fasin strade, alore e nas une moralitât civiche (Josef Marchet, Autonomie e moralitât); un om di severe moralitât (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr)