miorament  /-ènt/  mi|o|ra|ment  [AF]

  1. s.m. il lâ in miôr o il fâ lâ miôr e il lôr risultât[…] par vie che i vuei ben a la me citât e che o mi ten in bon di ducj i mioraments che son stâts fats […] (Lucia Scoziero, Miei prime); dome chei contadins che a vevin za cualchi piçul capitâl in bande a àn rivât a meti sù impresis agriculis in stât di garantîur un miorament de lôr situazion economiche (Carli Pup, Boycott. La lote di un popul intune peraule)
    Var. meiorament , miiorament