mignestrâ
mi|gnes|trâ
[CO]
-
v.tr.
dâ la mignestre, meti tai plats la porzion di mignestre:
us doi vuardi e fasûi… / La cite e bol, la taule è parecjade; / sù da brâfs faitsi incà… / scomenci a mignestrâ (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1841)
-
dâ te cuantitât calcolade juste ancje alc che no sedi la mignestre:
plene di grinte e tornà sù disore cul so racli in man; e cuant che e fo a tîr, no si impensie di passâ di chê altre bande e di petâi une altre pache propit a sant Pieri, intindint di fâ justizie e di mignestrânt un pocjis parom! (Catarine Percude, Il prin sarasin)
Cfr. aministrâ
, soministrâ