materializâ  ma|te|ri|a|li|zâ  [BF]

  1. v.tr. fâ deventâ reâl, materiâl, concret[la umanitât] e à imparât a materializâ il pinsîr: [...] trasformantlu prime in figuris sgrifignadis sul grês di un ripâr, po in schiribiç e figurutis stiladis sul “liber”, e infin sui libris (Antonio Deluisa, Siôr Toni)
    1. fâ comparî dal nuie