massâr  ma|ssâr  [BF, , TS]

  1. s.m. cui che al lavorave tiere cjapade a fit dal paron, in ciertis etis ancje in stât di servitût i nobii si refudavin di paiâ i massârs pai mioraments che a vevin fat tai cjamps, a cirivin di cambiâ in piês i pats colonics e di usurpâ lis comugnis (Redazion Il Friuli, La lenghe no je dome culture); vedê massârs, sotans ducj daurman / cul so cjâf bas e cul cjapiel in man (Pieri Çorut, A Tite Bas)
    Sin. colono
  2. s.m. [TS] stor. incjariât di aministrâ une societâtdiviersis citâts da la alte Gjermanie […] a sielzevin i procuradôrs, i massârs, i cjamerârs e i funzionaris (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)