marmelade  /-là-/  mar|me|la|de  [CO]

  1. s.f. preparazion fate cueìnt pomis cuntune part avonde grande di zucar, in gjenar te proporzion di un tierç o mieç dal pês des pomisancje la polente cjalde e je buine cuntun pocje di marmelade parsore (Emilia Baldassarre, Ort e cusine); lis marmeladis che Maselli al mande / fûr di Gurize - si po dî pardut! - / e disin de bontât de nestre tiare / e fan onôr ae patrie di Çorut (Antonio Maselli, Il Strolic furlan pal 1945)
    Var. marmalade