maridât  ma|ri|dât  [AF]

  1. p.pass., adi. cui che al à une femine
    1. adi., s.m. che, cui che al è leât in matrimoni cuntune altre personee la ligrie e je dai zovins / e no dai vecjos, no dai vecjos maridâts / che le àn pierdude biel lant a messe / in chê dì, in chê dì che son sposâts (Popolâr, E la ligrie); Gjovane e veve za fîs grancj, maridâts (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
      Sin. sposât , vuadiât
  2. adi. di femine, che par vie dal matrimoni e à cjapât il cognon de famee dal omMaria Tore, maridade Barbina (Anna Bogaro, Mandi a la professore Maria Tore Barbina)
Proverbis:
  • cuant che a son maridâts, il diaul ju à mangjâts
  • cui che al è maridât al è une moscje cence cjâf
  • la vedrane e volarès vêlu, la maridade e volarès tornâlu indaûr