manezâ
ma|ne|zâ
[CO]
-
v.tr.
tratâ, lavorâ o movi cu lis mans:
a mi a mi plâs manezâ il clap. Cjo... a mi plasarès fâ pulît, lavorâ di fin cui teraçs (Novella Cantarutti, Il maestri di teraçs)
-
doprâ cu lis mans:
a crodin di podê manezâ la pene o il pinel, come la vuarzine o la pale (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1)
-
v.tr.
tratâ, vê a ce fâ, decidi moviments, invistiments, destinazions e v.i.:
ûl jê la paronance, / belsole ûl manezâ la sô sostance, / e no ûl altris parons (Pieri Çorut, Cuatri cjacaris sul matrimoni)