maine  /mà-/  mai|ne  [CO, TS]

  1. s.f. religj. (set.) piçule capele o nicje cuntune figure sacre, in gjenar li di croseris o beorcjis o dilunc di stradis, stradelis o trois di montco son a mieze mont, li de maine, a poin jù la cjarie par polsâ une dade (Luigi Gortani, Il matescul di Cjabie); tal ingjâf celestin de maine la Madonute e taseve devant di dute chê felicitât (Domeni Zannier, La crete che no vai)
    Sin. ancone
    Cfr. capitel