livree
/-èe/
li|vre|e
[CO]
-
s.f.
monture cun colôrs e formis particolârs che a permetin la identificazion di cui che al è a servî li di fameis in podê o li di ciertis struturis:
fâ mantignî l'ordin a li slitis e a li carossis cui servitôrs in livrea, che vignivin cjoli sù i siôrs (Ranieri Mario Cossâr, Luisut e il cjalcjut);
Milio al veve vût fat il cucjar dal cont Moscjin e i plaseve tant di contâ di cuant che, vistût in livree, al lave a menâlu a teatri (Roberto Ongaro, Il muc)
-
(estens.)
servidôr vistût cun chê monture:
doman fra lûs e scûr, / cui miei vistîts di fieste, / in caroce di pueste, trombetant, / cun dôs livreis daûr e dôs denant, / voi a la sagre a Buri (Pieri Çorut, La sagre dei amîs)
-
s.f.
[TS]
biol.
forme esteriôr particolâr, cjapade di ciertis bestiis in ciertis stagjons o in cierts moments