lincinât lin|ci|nât [BF]
- p.pass., adi. viôt lincinâ
- adi. che al à forme di lincin, che al à la ponte pleade: Melie e je orende, lu sa, cul chel nâs lincinât e i riçûi che a sbelein framieç des grispis (Raffaele Serafini, Melie la buine)
- adi. dai voi o dal mût di cjalâ, plen di agressivitât, di tristerie: i voi dal todesc che lu tignivin te lôr lûs lincinade (Maria Forte, Cjase di Dalban)