librarie  /-rì-/  li|bra|ri|e  [AF]

  1. s.f. buteghe li che si vendin librisi coscj dal stampâ e lis dificultâts de distribuzion (cetantis no sono lis librariis in Furlanie cence libris furlans?) a son un ostacul grivi cuintri il disvilup de nestre produzion (Agnul di Spere, Considerazions sul scrivi prose furlane); a Bologne Tellini al inviarà une ativitât comerciâl, une librarie anticuarie che, tal centri de citât, e varà il non significatîf di "Libreria Zorutti" (Donato Toffoli, La patrie ladine. Cualchi note su la figure di Achille Tellini)
  2. s.f. mobil a scansiis li che si poin i librismi compri une biele librarie, o meti ben in ordin ducj i miei libris (Jolanda Mazzon, Fûr di timp); denant dal jet e stave une librarie plene di libris e atris a 'nd jere sul taulin, sul scabel e parfin su la cjadree (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
  3. s.f. [BF] stanzie de cjase li che si tegnin librise lui mi respuindè: / "Parcè tante premure di lâ vie? / Son nome cinc… servît in librarie… / bevarìn il cafè" (Pieri Çorut, Il mus siôr)
    Sin. biblioteche