leterât le|te|rât [CO]
-
adi., s.m.
che, cui che al à culture leterarie, umanistiche, e che in câs al scrîf oparis leterariis o in ogni câs publicazions:
e mi àn fat bon acet. / Jo che eri ben vistût, / o stevi sustignût / par fâmi crodi leterât e siôr (Pieri Çorut, Çorut in Aquilee);
par gjenerazions di leterâts lis oparis omerichis a son stadis un dai prins riferiments (Sandri Carrozzo, Jentrade de Odissee)
Cfr. studiât , inscuelât , inteletuâl
- libri sierât al fâs l'om leterât