legrâ le|grâ [BF]
-
v.tr.
fâ ligrie, contentece, fâ deventâ legri o plui legri:
campanelutis blancjis che a spandin ator chel nasebon legrant il cûr (Maria Norma Coletti, Pai trois de mê infanzie)
Sin. ricreâ , indalegrâ , divertî- fâ deventâ plasevul o plui plasevul: lis contis che a legrin chescj incuintris a tachin cu la classiche formule "Mi visi che…" (Christian Romanin, Ai 30 di Novembar)
