legrâ  le|grâ  [BF]

  1. v.tr. fâ ligrie, contentece, fâ deventâ legri o plui legricampanelutis blancjis che a spandin ator chel nasebon legrant il cûr (Maria Norma Coletti, Pai trois de mê infanzie)
    Sin. ricreâ , indalegrâ , divertî
    1. fâ deventâ plasevul o plui plasevullis contis che a legrin chescj incuintris a tachin cu la classiche formule "Mi visi che…" (Christian Romanin, Ai 30 di Novembar)