laureâsi lau|re|â|si [CO]
- v.pron.intr. cjapâ il titul ae fin dai studis universitaris: tocje lâ indenant, dâi dentri, studiâ, laureâsi. E no son plui scusis par no studiâ (Riedo Pup, I furlans e il mestri); in pôcs mês al fasè i esams che i mancjavin e al rivà a laureâsi (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
- v.pron.intr. (fig., ancje scherç., ancje iron.) otignî in maniere formâl e ricognossude une cualitât, une dignitât, une funzion