Dizionari de Lenghe Furlane

laris¹  la|ris  [CO, TS]

1. s.m. bot.com. non gjeneric dai arbui angustifolis dal gjenar Larix, in particolâr dal Larix decidua:  a Breçà il parc nol è plui chel: i cjastinârs, i laris, i teis, i faiârs a son srarîts (Riedo Pup, Vigji Brusin); odôrs di peçs e laris o di rôi e avedins (Maria Forte, La tiere di Lansing)
   Sin. larç
   Var. lariç
   
   1. marang. len di chel arbul:  la bree di laris e va juste ben par fâ i macarons (Mario Martinis, Peraulis in dismentie)

Polirematichis e espressions idiomatichis

• fonc di laris loc.s.m.

Proverbis:

• tal bosc taiât no stan i laris