justificâsi jus|ti|fi|câ|si [CO]
- v.pron.intr. puartâ une reson, une scuse par ce che si à fat, par alc che cence chê reson al sarès calcolât une colpe o une mancjance: lui nol saveve cemût justificâsi e al tirà fûr la bausie che nol olsave plui a contâsi nancje di bessôl (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)