judicant /-ànt/ ju|di|cant [CO]
- adi., s.m. che, cui che al da un judizi, une valutazion, une sentence: alora il cuarp judicant, disìn cussì, o Judissi Delegât Militâr che al veva di judicâ Niu e Dolf, al era formât dal Comandant, dai tenents da la 3a e 4a compagnia e dal cjapitani (Ovidio Colussi, Il pilustrât); lis voris a partecipin al concors in forme anonime fin ae fin dai lavôrs de comission judicante (Fabian Ros, Concors par tescj cinematografics in lenghe furlane)