istrutorie  /-ò-/  is|tru|to|ri|e  [CO, TS]

  1. s.f. dir. fase preparatorie di un procès"Parcè no si ise mote prin e no ise vignude a deponi in istrutorie?" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)
    Var. instrutorie
  2. s.f. bancj. fase di valutazion de concession di un prestit di bande di un istitût di credita son dome 7 su 10 lis aziendis che a rivin adore a scuedi alc, ma par chês altris 3 il credit al reste un sium. Cun di plui, lis istrutoriis e i servizis bancjaris a costin di plui (Walter Tomada, Economie sdrumade. Tant che un secont taramot)