irigazion  /-òn/  i|ri|ga|zi|on  [CO, TS]

  1. s.f. agr. azion di bagnâ i cjamps cun struturis artificiâls[i benedetins] àn introdot la irigazion in Sicilie (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1863); al voleve savê se al catast a jerin segnâts canui e nivei, e se al scugnive paiâ lui i lavôrs za fats di irigazion (Pieri Somede dai Marcs, La braide)
    Var. inrigazion
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl