inzentilî
in|zen|ti|lî
[CO]
-
v.tr.
fâ jessi o fâ someâ plui zentîl, plui nobil, plui fin, plui elegant:
vês di cercjâ di inzentilî, di meorâ il prodot (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857);
[la art] cul aspiet de la beleça inzentilìs il cûr del popul; cui ogjets che rapresenta inspira virtûts, e, o consacra memoriis grandis, o insegna esemplis (Federigo Comelli, Il me paîs);
une trifore che e inzentilìs il palaç (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
Var. ingjentilî
