inzentilî in|zen|ti|lî [CO]
- v.tr. fâ jessi o fâ someâ plui zentîl, plui nobil, plui fin, plui elegant: vês di cercjâ di inzentilî, di meorâ il prodot (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1857); [la art] cul aspiet de la beleça inzentilìs il cûr del popul; cui ogjets che rapresenta inspira virtûts, e, o consacra memoriis grandis, o insegna esemplis (Federigo Comelli, Il me paîs); une trifore che e inzentilìs il palaç (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)