intransigjence /-èn-/ in|tran|si|gjen|ce [CO]
- s.f. atitudin o compuartament di no lassâ passâ nissune ecezion, nissune iregolaritât, nissune diference a pet di ce che al è fissât o di ce che si vûl: al inizi, in Scozie a vevin pôre che la sô intransigjence, a pet dal plui “empatic” Salmond, e varès frenât il SNP (Radeschi, Dree Venier, “Rusticitas” scozês: Nicola Sturgeon, la gnove leader vincidore des elezions)