intindidôr in|tin|di|dôr [CO]
- s.m. cui che si intint, che al à competence di une dissipline: [il crucifìs sculpît] al à fat bati la lune a tancj intindidôrs: cui lu puarte indaûr ai ultins del Mil e cent, cui a mieç il Dusinte, cui al Cuatricent o ancje plui tart (Josef Marchet, La sculture in len tai paîs ladins)
- a bon intindidôr, pocjis peraulis i bastin