interculturâl  in|ter|cul|tu|râl  [CO]

  1. adi. che al tocje, che al cjape dentri o che al travierse plui culturisla scuele e je un ambient vitâl e interculturâl par nature, dulà che si à di fâ cognossi, rispietâ, preseâ e valorizâ lis identitâts disferentis (Bruno Forte, Un lûc pe cussience comunitarie); une societât europeane democratiche, multiculturâl e interculturâl (Marc Stolf, Minorancis)