intercalâ
in|ter|ca|lâ
[BF]
-
v.tr.
fâ o disponi a intervai:
«Seont me – e dîs Luzie Sasso – la robe miôr e sarès intercalâ ativitâts fatis par talian cun ativitâts par furlan magari sun chês stessis argomentazions» (Roberta Melchior, Culture pes lidrîs)
-
s.m.
espression, in gjenar cun valôr enfatic o di polse tal discors, che e jentre, ancje dispès, tal fevelâ:
al è dificil propit esprimisi cence blestemâ. A voltis tu âs di capî ciertis frasis decifrant i acents tes blestemis. Chest nestri intercalâ al è di viodi tant che dôs semplicis peraulis, cence pensâ al reâl significât (Dree Venier, Average Furlan Guy: il “tipic furlan” che al è un grant sucès)
Sin. intercalâr