insubordenazion  /-òn/  in|su|bor|de|na|zi|on  [CO]

  1. s.f. atitudin e azion di cui che nol rispiete la jerarchieune riunion judiziarie che e veve di frontâ i ats di insubordenazion e lis scritis minatoriis cuintri dai siôrs che a paronavin intal comun (Carli Pup, Prin di Mai)
    Var. insubordinazion
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl