insubordenazion /-òn/ in|su|bor|de|na|zi|on [CO]
-
s.f.
atitudin e azion di cui che nol rispiete la jerarchie:
une riunion judiziarie che e veve di frontâ i ats di insubordenazion e lis scritis minatoriis cuintri dai siôrs che a paronavin intal comun (Carli Pup, Prin di Mai)
Var. insubordinazion