inspirât  ins|pi|rât  [AF]

  1. p.pass., adi. (var.) viôt ispirât ,al comence a cjalâ lontan come spaurît o ispirât (Riedo Pup, Filosofie padronâl); Efrem al fevelave cu la sô vôs di bas, simpri compagne, e la muse ispirade e pinsirose (Carlo Sgorlon, Il dolfin)