inspirât ins|pi|rât [AF]
- p.pass., adi. (var.) viôt ispirât ,: al comence a cjalâ lontan come spaurît o ispirât (Riedo Pup, Filosofie padronâl); Efrem al fevelave cu la sô vôs di bas, simpri compagne, e la muse ispirade e pinsirose (Carlo Sgorlon, Il dolfin)