insospetîsi
in|sos|pe|tî|si
[CO]
-
v.pron.intr.
tacâ a vê un suspiet, un dubi, a crodi che alc al sedi pussibil:
nol i jere vignût in cjâf mai a nissun di verificâ [...] se par câs vi fos une vene di cjarbon fossil. Il prin a insospetîsi l'è stât siôr Danêl Pascul di Colze, che nol veve mai padin se nol rivave a sincerâsi, cul fâle decidi da chei del mistîr (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion);
lui al si è un pôc insospetît [che la femine e ves un amant] e une matine i à lât daûr (Mauro Fontanini, Al è simpri timp di maridâsi)
Sin. metisi in suspiet
, suspietâ