insospetîsi  in|sos|pe|tî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. tacâ a vê un suspiet, un dubi, a crodi che alc al sedi pussibilnol i jere vignût in cjâf mai a nissun di verificâ [...] se par câs vi fos une vene di cjarbon fossil. Il prin a insospetîsi l'è stât siôr Danêl Pascul di Colze, che nol veve mai padin se nol rivave a sincerâsi, cul fâle decidi da chei del mistîr (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion); lui al si è un pôc insospetît [che la femine e ves un amant] e une matine i à lât daûr (Mauro Fontanini, Al è simpri timp di maridâsi)
    Sin. metisi in suspiet , suspietâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl