inrocâsi  in|ro|câ|si  [BF]

  1. v.pron.intr. restâ dûr tune idee, tun convinciment, tun compuartamental à fat dî cent messes. Al è lât in glesie, al a jodût che e vevin det nonantenûf e su un altâr no ere messe. Al ere l'altâr cul gjaul piturât, ma lui al à olût la messe encje inta chel. Si è inrocât e je àn dite encje in chel (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, L'altâr dal gjaul - Racconti popolari friulani V)
    Sin. inmulâsi , inmuletâsi , inmussâsi , ustinâsi , bati dûr
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl