innerît in|ne|rît [BF]
- p.pass., adi. viôt innerî , viôt innerîsi
- adi. deventât neri, scûr, cuviert di colôr neri o caraterizât di colôr neri o une vore scûr: [il fûc] al someave che al ridès di chês disgraciis, sflamiant sul clap innerît dal fogolâr (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)