innerît
in|ne|rît
[BF]
-
p.pass., adi.
viôt innerî
, viôt innerîsi
-
adi.
deventât neri, scûr, cuviert di colôr neri o caraterizât di colôr neri o une vore scûr:
[il fûc] al someave che al ridès di chês disgraciis, sflamiant sul clap innerît dal fogolâr (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
