inmunitât  in|mu|ni|tât  [CO, TS]

  1. s.f. (var.) viôt imunitât al otignì a pro de sô Glesie il comitât dal Friûl, la vile di Lucinins e ducj i feuts che il cont Luduì al veve tal comitât, cun dut ce che al apartignive a lis “regalia” e al ducât, al ven a stâi placits, mangjadure, derits judiziaris e vie discorint, cun inmunitât plene (Renzo Balzan, 926 agns de Patrie)