inmiserîsi in|mi|se|rî|si [BF]
- v.pron.intr. finî in miserie o intune cundizion meschine
- v.pron.intr. pierdi fuarce, snait: tal prin e fâs miracui; / man man che si slontane, / il so fervôr di muinie / si inmiserìs, si scane (Zaneto, Vocazion strucjade)